Ne inving etno-botanicele, stupefiantele si calmantele administrate cu pumnul. Asta este pe val, acesta este lucrul care fascineaza mintea tinerilor si nu vorbesc neaparat de odraslele de bani gata, ci de tineri ai caror parintii au salarii medii in topul salariilor de Romania. Acesti tineri care ar trebui sa fie viitorul tarii se indoapa la greu cu substante care de care mai halucinogene si aiuritoare, ca sa traiasca senzatii tari. Nu o zic peiorativ, cum nici nu vreau sa ma erijez in Mafalda si sa imi atribui cunostinte vaste de futurologie privind urmatorul cincinal al tarii, punandu-l implicit pe umerii adolescentilor si al junilor care nu au implinit inca 20 de ani. Trebuie recunoscut, insa, ca daca ne gandim la viitor, nu putem sa nu il asemanam cu imaginea adolescentilor din liceele infundate de etno-botanice, a celor care vor ajunge in citiva ani in campul muncii si vor prelua o parte din suma responsabilitatilor pe care romanii le duc asemeni unui personaj colectiv.
Dar ce responsabilitati poti sa ii dai unui tanar care se lasa amagit de etno-botanice, cand nu avem o masura prin care sa il determinam sa renunte la ele? Legislatia nu este indeajuns de dura, un magazin inchis astazi intr-un cartier se redeschide maine in altul, parca mai infloritor si cu produse mai multe pe rafturi. Ascunse sub denumiri voalate, etno-botanicele ii trimit pe liceeni direct in Urgenta, unde sunt adesea la un pas de a da in cap medicilor si asistentelor. Repunerea acestor tineri in pozitie verticala nu se face nici in scoala, nici la spital, ci acasa. Dar cati parinti isi cunosc cu adevarat odraslele? In Zalau, in licee care se vor cu renume, etno-botanicele sunt la ele acasa. Se vand pe cateva sute de lei si se dau din mana in mana cu un entuziasm bolnav si cu o inconstienta ce nu cunoaste limite. Noul trend este ca liceeanul sa aiba la el un plic cu etno-botanice aduse din Bulgaria. Sunt mai exotice, pentru ca sunt „din afara”, sunt extra-ieftine si e „coolish” sa iei asa ceva. Intai, de „fun”, apoi ca asa spune gasca, urmatoarea data pentru senzatia creata. Si pas cu pas, amaratul de adolescent ajunge la Urgenta, cu ochii sticlind salbatic si aberand ore in sir. De multe ori, tinerii ajunsi la spital cu rani pe care si le auto-provoaca, isterici si scuturati de pandalii, sunt tratati in cateva ore, iar apoi lasati acasa. Sa se apuce iar de etno-botanice, sa vina iar la spital peste doua, trei zile.
Sunt atat de multe aceste cazuri cu tineri drogati incat nu ma mai induioseaza varsta lor. Nu mai am indulgenta pentru suferinta lor. Si nici intelegere pentru situatia in care au ajuns. Singuri au intrat in asta, nici nu mai conteaza motivele. Dar ma intreb, daca tot au bani ca sa isi cumpere etno-botanicele, de ce nu ar plati si tratamentul de care au parte la spital?